Un ac a căzut în căpiță.

Un ac. O fermă întreagă de paie.

Undeva în paie stă un ac, iar singurul drum până la el trece prin căpiță. Fiecare fir de pai e un obiect adevărat: iei unul și muntele se așază, faci o gaură în el și se surpă tot versantul. Niciun marcaj pe hartă, nicio săgeată luminoasă — doar tu, grămada și sclipirea pe care s-ar putea s-o prinzi cu coada ochiului.

Paiele înseamnă și bani. Cari un braț până la grămada de vânzare, îl faci bani și îi dai pe o strângere mai mare, o greblă mai lată, un motor mai puternic, o bombă mai zgomotoasă — sau pe un câine de fermă care aduce paie cât tu sapi mai departe. Cu cât înaintezi mai mult în fermă, cu atât se destramă căpițele mai repede.

Iar când cineva scoate în sfârșit acul din paie, vânătoarea se termină pentru toți — ferma se oprește, scorurile urcă și totul o ia de la capăt pe o grămadă nouă.